E ultima zi de festival, iar concertele de jazz sunt acompaniate de sunetul ploii. Ne-am echipat bine, cu pelerine de ploaie și cizme de cauciuc, ne-am luat voia bună la purtător și am pornit la pas prin Parcul Etnografic.
Porțile s-au deschis la 14:00, iar ploaia ne-a vizitat la scurt timp după. Primii curajoși care au venit la festival s-au adăpostit sub corturile presărate prin parc, apoi au scos capul pe alei imediat ce norii s-a risipit. Pe după amiază, soarele a ieșit timid de printre nori și am reluat forfota obișnuită.
Fie ploaie, fie soare, activitățile sunt în toi
Atelierele au fost și astăzi pline, spre bucuria noastră. Chef Radu Comșa a oferit o experiență delicioasă iubitorilor de pizza, în timp ce Mihai Pop le-a șoptit participanților săi secretele unui gin de nota 10. La Music Lounge s-a bătut la tobe africane, s-a făcut gălăgie la Jam Session, iar novicii au cântat primele acorduri de chitară, îndrumați de profesorii de la Music Hub.
Căsuța albastră, care găzduiește un Listening Room, a primit și ea vizitatori. Acolo, audiofilii au putut testa aparatele HiFi ale prietenilor de la Acoustic Density și au putut sta de vorbă cu experții lor. Apoi s-au bucurat de un moment de liniște și de răgaz, departe de zumzetul festivalului, și s-au conectat doar ei cu muzica.
Pe prispă se deapănă povești
Astăzi pe prispă am cunoscut-o pe Nani Noam Vazana, una dintre puținele artiste care ține în viață o limbă antică, pe cale de dispariție: ladino, limba iudeo-spaniolă sau judezmo. Nani s-a reconectat cu rădăcinile sale israelite în timpul unei excursii în Maroc, unde a auzit în mod neașteptat sunetul familiar al limbii ladino, în care bunica sa obișnuia să-i cânte când era mică. Acum, Nani compune și cântă muzică nouă în această limbă, cu versuri adaptate lumii de astăzi, în care vorbește despre migrație, identitate de gen și female empowerment.
Muzica sa este un mozaic care aduce împreună sunete, locuri, mirosuri, acorduri și sentimente ce nu se găsesc în altă parte. Nani s-a clasat în Top 20 în World Music Charts Europe cu piesa sa, „Ke Haber”, și a cântat la Kennedy Center USA, BBC Radio 3, London Jazz Festival UK și la festivalul Jodhpur RIFF din India.
Pe prispă, Nani a povestit cu Horia Ghibuțiu și ne-a adus mai aproape de cultura sa. Apoi ne-a încântat cu un tribut dedicat Ninei Simone, la Backyard Stage.
S-a cântat, s-a dansat și s-a ascultat
Ploaia ne-a schimbat puțin programul de astăzi, dar nu ne-am speriat. Primul concert al zilei a fost cel al Adei Milea, care a umplut parcul de zâmbete. Mai târziu, am schimbat cu totul atmosfera de la Hill Stage și l-am ascultat pe Mischa Blanos, un artist eclectic, care combină muzica clasică cu cea electronică într-un mix unic și personal.
În vecini, la Backyard Stage by BRD, muzica celor de la KLAWO răsună din nou la Jazz in the Park. Veniți din Polonia cu un sound și o energie aparte, KLAWO ne-au cucerit la Competiția Internațională dintre 30 iunie – 2 iulie, iar astăzi ne-am bucurat să îi revedem live.
The Cinematic Orchestra
Ultimul concert al festivalului ne-a mișcat și ne-a trezit cele mai profunde emoții. The Cinematic Orchestra au adus pe scena noastră un performance memorabil, în care au combinat, în stilul lor specific, jazzul, muzica clasică și cea electronică cu o experiență vizuală deosebită.
Scufundați în muzica lor, am privit pe ecran succesiunea de imagini și mesaje care au completat experiența. Combinațiile experimentale ale trupei sunt cele care i-au transformat în niște pionieri ai muzicii orchestrale moderne și care au cucerit mii de oameni de pretutindeni. În seara asta, ne-am bucurat să luăm parte, alături de ei, la unul dintre momentele de neuitat ale acestei ediții.
Odată ce concertul lor s-a încheiat, ne-am făcut drum spre Night Stage, unde am dansat din nou alături de prietenii de la Vinyl, Rum, Tapas and Wine. La final, cu picioarele aproape amorțile, dar cu inimile pline de zâmbet, am părăsit festivalul pentru ultima dată anul acesta. Au fost trei zile de neuitat, cu emoții, povești și distracție cât curpinde. De acum, ne pregătim de o nouă ediție și așteptăm să ne revedem cu aceeași energie și anul viitor. Până atunci, jazz on!
(Anda Ciocoiu, voluntar Comunicare)
