La Jazz in the Park, prispa este un loc menit pentru apropiere, cunoaștere, discuții și întrebări (până acum am găsit și unele răspunsuri aici). Fiind curioasă de fel, era bineînțeles că îmi voi începe și a doua zi la festival cu una din întâlnirile de pe prispă, ca mai apoi să mă bucur de muzica bună în timp ce dezbat eu cu mine cele auzite.
Pe prispă cu teatrul românesc
Crezusem că am depășit visul de a deveni jurnalistă ca profesie (din fire nu cred că voi putea fi altfel vreodată), până ieri. Am asistat la curiozitatea și naturalețea Dianei Popescu în interviul cu regizoarea Carmen Lidia Vidu și actorul Julien Javions și mi-am adus aminte de frumusețea și complexitatea jurnalismului cultural. Subestimăm importanța unei întrebări puse sincer, din pur interes; o întrebare „pentru că aș vrea să știu părerea ta”, fără follow-up question în buzunar.
Discuția despre cultură, teatru și dificultățile din acest domeniu în România m-a ridicat de pe scaun și m-a dus spre casa de bilete. Cred că m-am împotmolit și eu undeva la „piesele iconice” și am uitat să mă las surprinsă de ceea ce mai este acolo, pe scenele independente sau în scenariile noi. Am primit primul impuls ieri și sper să fie molipsitoare fascinația mea pentru subiect, ca să te găsesc și pe tine, cititorule, la următoarea piesă. Ne vedem la teatru!
Vinil, CD, casetă sau streaming?
Muzica indiferent de format îmi e tare dragă. Primesc și ofer recomandări de albume cu orice ocazie, așa că m-am bucurat enorm când am văzut târgul de viniluri din festival. Găsești și CD-uri sau casete, așa că ai de unde alege.
Ia-ți și tu puțin timp să treci prin toate, cu siguranță vei găsi ceva care te va face să alergi spre primul pick-up. Îți recomand să ai bani cash la tine pentru această experiență, e analog și vintage până la capăt. ;)
Manu Katché și chitara duioasă
Manu Katché a adus o mică parte din Parisul de altădată cu el în Parcul Etnografic, unde am asistat la unul din cele mai frumoase concerte văzute de mine. Toboșarul, considerat unul dintre clasici, ne-a captivat din primele momente și nu ne-a pierdut atenția nici o secundă. Chitara este fascinantă în cântecele lui, colega mea a descris-o ca fiind „duioasă” și nu cred că o puteam spune mai bine de atât.
Ultimul album lansat de Manu Katché în 2019, „The Scope”, este uimitor, îl recomand cu drag. Hai, poate îl găsești la târgul de viniluri!
Am încheiat seara cu Cymande, unde am dansat și m-am bucurat de concert, o experiență pe care o trăiești doar o dată în viață și pe care o iei cu tine peste tot.
Duminică e ultima zi de festival, deja mă încearcă o nostalgie.
Scris de Iulia Preda, voluntar Comunicare.
