Cu nostalgie în suflet, însă cu mult entuziasm și un zâmbet mare pe buze am pornit spre Parcul Etnografic în ultima zi de Jazz in the Park. A fost la fel de frumos ca în primele două zile, cu muzică bună, căței pufoși și oameni faini!
Pe prispă cu Gabriel Sandu
Nu puteam lipsi de la ultima întâlnire pe prispă din această ediție a festivalului, prispă care mi-a devenit foarte dragă în aceste trei zile. Întâlnirea moderată de Diana Popescu l-a avut ca invitat pe Gabriel Sandu, regizor și scenarist de teatru despre care ați auzit probabil ca urmare a spectacolelor „10 Lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia” sau „Adrenalină”.
Pe lângă umorul delicios al celor doi, am aflat despre experiența lui Gabriel ca actor și despre felul în care a influențat acea perioadă abordarea lui pe set și în relația cu actorii.
S-a vorbit despre muzică, artist, scris, regie, set, scenă și cântat în sine: toate elementele care își lasă amprenta pe spectacolele semnate de Gabriel Sandu, care ne-a impresionat prin relaxare, naturalețe și sinceritate.
Mă voi gândi cu drag la prispă și experiența culturala ce a însemnat aceasta pentru mine, aștept cu nerăbdare să descopăr anul viitor noi oameni frumoși, cu umor și experiențe de împărtășit.
Hai să Cărturești în Livada cu Mere!
Luminile, balansoarele și copacii din Livada cu Mere m-au strigat pe nume în ultima seară a festivalului, așa că le-am răspuns chemărilor insistente și mi-am ales o carte de la colțul Cărturești. M-am așezat pe un bean bag sub un pom, am mâncat un măr din Livadă și m-am bucurat de lectură. „Music: A Subversive History”, de Ted Gioia mi-a ținut companie pentru o oră, timp în care mi-am reîncărcat bateriile și m-am pregătit să explorez parcul.
Turism la noi acasă
Am încheiat experiența mea de acest an la Jazz in the Park cu o plimbare. Casele, copacii și curțile din parc sunt și ele o atracție principală a festivalului. Am avut ocazia de a mă bucura de camera de audiție de la Estelio, care mi-a trezit curiozitatea în ceea ce privește arhitectura din Parcul Etnografic. La pas, în plimbare, am vizitat toate căsuțele din festival și m-am teleportat undeva în trecut, în livada bunicilor.
Pe ritmuri de jazz am încheiat această ediție a festivalului, care a devenit din primele secunde unul din favoritele mele. Fiind prima dată când particip, m-a fascinat. Cred că voi purta mult timp cu mine experiența, sper că și tu la fel, dragă cititorule.
Ne vedem anul viitor!
Scris de Iulia Preda, voluntar Comunicare.
