Să lucrezi cu oameni este destul de complicat; să lucrezi cu mase de oameni este o provocare la un alt nivel. Am început așa pentru că este important să înțelegem că organizarea unul eveniment it’s not just fun and games. Sunt multe rotițe și mecanisme puse în mișcare până în momentul în care ajungi să treci pragul unui festival. De la oamenii in charge de booking, la manageri de scene, de loc, parteneri, echipa logistică, securitate, curățenie, ambulanțe și câte și mai câte; toți avem același scop: bunăstarea și siguranța participanților noștri. Asta ne aduce împreună și asta ne face să funcționăm ca o echipă: faptul că găsim satisfacție în lucrurile bine făcute, iar rezultatul final este the ultimate reward.
Să faci evenimente în pandemie e greu, nu zic, dar nu este imposibil. Avem experiență în a organiza evenimente, to start with, și avem experiența anului trecut. E ca și cum ai primi un level up: ești capabil să duci la bun sfârșit un eveniment și acum universul îți mai “aruncă” o provocare. Și da, este o provocare pe care suntem mai mult decât dispuși să o acceptăm.
Pandemia asta a adus cu ea un nou set de reguli, reguli cu care suntem pregătiți să mergem înainte. Concret, în lumea noastră aceste reguli se transpun în etape noi de parcurs până când ajungi să deschizi porțile evenimentului tău. Și zic acum de factori de ordin logistic și organizatoric.
Locurile pe care le alegem trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea respecta orice regulă de distanțare fizică. Facem scouting de loc, mapăm și măsurăm tot, facem schițe, poziționăm elemente precum scene și baruri, marcăm ieșiri și apoi, din 2 în 2 metri ne imaginăm oamenii care ar putea să ne treacă pragul. Și așa facem în cazul fiecărui posibil loc. Pe lângă capacitatea unui loc luăm în calcul și, haide să-i spunem, “naturalețea” acestuia. Practic, în scoutingul nostru căutăm locuri în care publicul Jazz in the Park să nu se simtă neapărat îngrădit, așa cum spun regulile actuale, ci să poată percepe gardurile și delimitările ca pe ceva meant to be, pentru ca experiența lor să fie safe și cozy.
Accesul în evenimente a primit un nou set de reguli și el. Așa cum s-a întâmplat și în cazul Jazz in the Park Tiny Version, evenimentul nostru din care am învățat toate normele pandemiei, doar să arăți biletul la intrare it’s so 2019. Acum, pentru a intra într-un eveniment, pe lângă banala scanare de bilet trebuie să treci printr-un proces: există triajul observațional, termometre și râuri de dezinfectant. Și toate astea se intâmplă pentru siguranța tuturor: pentru siguranța echipei de organizare, a trupelor din eveniment, a voluntarilor și mai ales, mai presus de toate, pentru siguranța publicului nostru. Și da, un an mai târziu avem mult mai multe măsuri de siguranță. Avem posibilitatea de a ne vaccina, există teste rapide și oameni care au trecut prin boală. Și da, suntem deschiși spre orice variantă reglementată care să ne facă să ne vedem în siguranță la vară.
Am dat drept exemplu Jazz in the Park Tiny Version pentru că îl considerăm un model de bune practici, dovada că evenimentele chiar pot să aibă loc într-o variantă safe, fără ca numărul de infectări să crească. Pe lângă partea de acces, am ținut cont de multe alte lucruri: pe tot parcusul evenimentului participanții noștri au purtat măști. Am dezinfectat fiecare loc de șezut de fiecare dacă când cineva s-a ridicat de pe el. Am dat oamenilor proprile lor rogojini pentru a nu refolosi nimic. Am marcat orice posibilă coadă: de la mersul la toalete și până la luarea unei ape de la bar. Am avut puncte de igienizare în fiecare punct al evenimentului. Am avut planuri, pași de urmat și reguli de respectat. Și suntem dispuși să facem asta over and over again pentru ca toată lumea să fie în siguranță.
Eu vreau să cred că la vară o să primim din nou încrederea publicului și că o să ne vedem În Tot Orașul pentru că da, ne-am gândit la toate. Cred cu tărie că toți avem nevoie de un moment de răgaz, de un strop de normalitate și sunt sigură că evenimentele o să ne ajute enorm. Așa cum am mai văzut oameni la Jazz in the Park care își închid ochii și se lasă purtați de muzică și de vibe-ul momentului. Cred că atunci o să putem răsufla ușurați la gândul: ’’Oh, how I missed this!’’ Hai că se poate!
