“Repetiția e mama învățăturii”. Sau poate a cufundării în visare. A unei introspecții care te lasă mai împăcat cu tine și cu lumea. Ca și cum ți s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Și-n locul ei s-a așezat, ușor, un fluture.
Dar asta se-ntâmplă doar dacă repetiția e marca Mammal Hands. Acest trio de englezi preocupați să-și fascineze publicul prin metode subtile și ingenioase, amestec de acorduri și texturi sonore care dau dependență.
Modul hipnotic în care-și construiesc piesele mă duce mereu cu gândul la dervișii rotitori și dansul lor care nu pare să aibă început, limite ori sfârșit. Și care ajunge să sfideze gravitația.
Jazzul Mammal Hands, minimal și atmosferic, ambiental și eteric, face din orice public un “ostatic recunoscător”. Oamenii ăștia (pe numele lor Jordan Smart, Nick Smart și Rob Turner) au săpat în muzică simfonică, electronică, folk, world music și te mai miri pe unde, ca să ajungă la formula perfectă: delicată, cinematică și intensă; meditativă și, pe alocuri, explozivă. Și la un grad de sofisticare atât de discret, încât ajunge să-ți pară firesc. Frazele lungi, melancolice, îți dau timp să te cufunzi într-un amestec de calm și neliniște pe care cei trei îl stăpânesc
Nu vă sfiiți să vă aruncați în experiența asta. Ce se petrece pe scenă depășește întotdeauna, cu mult, marginea ei. Genurile muzicale se îmbină elegant, aproape organic în fuziunea asta, încât “cusăturile” nici măcar nu se zăresc.
În schimb, la fiecare concert se zăresc, în public, oameni care hoinăresc în lumi doar de ei știute, cu ochii-nchiși și-un zâmbet mare pe chip. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. E suficient să ajungeți în Parcul Etnografic în weekendul 6-8 iunie. Și să-mpărțiți o pajiște și două ceasuri cu Jordan, Nick și Rob. La finalul show-ului veți fi mai bogați cu o călătorie. Și cu trei prieteni.
Un gând,
Diana Popescu.
