Se spune că începuturile pot fi mai grele, dar pentru noi, prima zi la Jazz in the Park a mers
foarte lin.
La ora 12:30, Parcul Etnografic zumzăie de forfotă; și nu orice fel de forfotă, pentru că această agitație parcă unește toți oamenii care se află în aici. E sentimentul că urmează ceva important, dar totodată liniștitor, familiar, care îți dă o stare de bine. O parte din echipă cară bănci, cu picuri de transpirație ce le aleargă pe tâmple, pe când alții înfiletează ultimele șuruburi la Hill Stage; printre
ultimele detalii tehnice care trebuie puse la punct, o fetiță încearcă să ajungă la o creangă prea înaltă de care se agață un măr pădureț.
La o primă vedere, pulsul festivalului este unul alert, aritmic: fiecare pas se grăbește într-o altă
direcție – unul merge agale, căutând cu privirea posibile probleme pe care să le repare, altul se grăbește spre Wine Yard să termine aprovizionarea. Forfota oamenilor din parc se transform în energie, care, în cele din urmă, conturează începutul ediției a unsprezecea a Jazz in the Park.
La ora 14:00, porțile festivalului sunt oficial deschise, când sosesc și primii participanți care au venit echipați cu zâmbete largi și cu sentimentul că s-au întors într-un loc unde există, închisă ermetic, senzația de liniște. Printre primii veniți se află și mulți căței, care adulmecă mirosurile care vin dinspre
Food Court și care se bucură, alături de stăpânii lor, de umbra și de tihna Parcului Etnografic.
Rădăcinile jazzului cresc – JazzQuarters Trio în concert
Ora 16:15 aduce un concert fresh, la confluența căruia se împletesc sfere muzicale, precum bepop și ritmuri înrădăcinate în origini progresive ale neo-soulului. JazzQuarters Trio întâmpină publicul cu un repertoriu original, adaptat într-o manieră personală, care pare că vorbește de la un vechi prieten la altul. Acest conglomerat de sunete originale formează o simbioză care definește stilul acestei trupe – contrastul
reprezintă convergență, așa cum afirmă și membrii trupei.
Care este viitorul educației muzicale?
„Întâlnirile pe prispă” reprezintă o modalitate de a organiza discuții sincere și asumate cu oameni din domeniu, de la care avem multe de învățat. De aceea, prima „Întâlnire pe prispă” a fost o discuție moderată de Horia Ghibuțiu (jurnalist, Rock FM), între Romeo Cozma (pianist, profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi ) și Dima Belinski (pianist, profesor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca). În cadrul acestui dialog, cei doi invitați au
căzut de comun acord că muzica este o meserie care necesită efort susținut, perseverență, dar și multă dedicare. Totodată, cei doi invitați ne-au ajutat să ne strecurăm printre culisele școlilor de muzică și prin programele acestora, unde am aflat că jazzul nu este o specializare aprofundată în
școlile muzicale din România. Așa cum afirmă Romeo Cozma, „Soarele a venit mai repede la Iași, acolo s-a înființat primul curs de jazz, însă nu s-au mai făcut modificări asupra modulului, a rămas neschimbat.”
Chiar dacă în școlile de muzică din România jazzul nu este încă aclimatizat ca și obiect de studiu, se conturează totuși o formă de educare a acestui gen muzical prin festivaluri, așa cum este Jazz in the Park.
Tu cum te-ai simți dacă ai sta de vorbă cu trupa ta preferată?
Cea de-a doua „Întâlnire pe prispă” i-a avut ca invitați pe Fun Lovin’ Criminals, care se află printre headlinerii de anul acesta, în dialog cu Alin Vaida, director al festivalului. Se poate spune că Alin Vaida și-a împlinit visul din copilărie, acela de a-i lua la întrebări pe membrii trupei Fun Lovin’ Criminals, care au venit din Marea Britanie pentru a ne (în)cânta. Dialogul a schițat parcursul muzical, dar și personal al membrilor trupei, care deși se dezvoltă individual în diverse direcții, un lucru comun îi aduce întotdeauna la punctul zero – pasiunea pentru muzică. Ei ne povestesc despre acest cumul de energie pe care îl primesc de la public la concerte și festivaluri, lucru care îi determină să lucreze în continuare la piesele lor cu grijă, fără grabă, pentru ca lucrurile să vină natural – „We don’t rush”.
Homemade Dolce far niente la Birra Moretti’s Italian Experience
Cum sună să înveți de la un bucătar italian să faci pizza? După o zi plină de concerte și activități, la Birra Moretti’s Italian Experience este amenajat un colț unde învățăm cum să facem o pizza exact pe gustul nostru, apoi trecem la treabă. Avem parte de ajutorul unui bucătar italian care ne arată că dacă punem suflet în mâncarea pe care o gătim, va avea de fiecare dată gustul unei pizza făcute
cu drag, pe înserate, la Jazz in the Park.
Billy Cobham – versatilitate și inspirație
Dacă nu ai auzit până acum de Billy Cobham, însă ai fost vineri la concertul lui de pe Backyard Stage, cu siguranță îți vei aminti mult timp de senzația pe care muzica lui ți-a oferit-o. Energic și dinamic, Billy Cobham a construit un dialog între fluiditatea muzicii și sine însuși; tehnica aparte de a cânta la tobe evidențiază creativitate sa, fapt care îi menține elementul de noutate a
melodiilor. Micile momente de improvizație ale artistului care nasc o metamorfozare a jazzului clasic îi oferă o credibilitate și naturalețe aparte, fapt pentru care este considerat o figură influentă în sfera muzicală.
Concertul Fun Lovin’ Criminals încheie prima zi de festival la Jazz in the Park. Schimbul
de energie dintre public și trupă se resimte pe tot parcursul concertului, când oamenii au fețele luminate de zâmbete sau când dansează, se îmbrățișează, cântă.
Spre ieșirea din festival, mergem să vorbim câte-n lună și-n stele și să privim Saturn prin
telescopul montat pe prispă. Liniștea de după prima zi de festival se așterne peste Parcul
Etnografic, iar noi ascultăm. Așteptăm forfota de următoarea zi.
Ilinca Humelnicu, voluntar Comunicare & PR.
