Am tot pățit, în ultima vreme, un lucru de laudă: să-mi placă MULT, la un spectacol de teatru, și muzica dinăuntrul lui. Și, cum e imposibil să știi deja tot ce se-aude într-o montare, de multe ori ții morțiș să afli ce anume ți-a gâdilat în mod încântător urechile. La Afrim e simplu: cel mai adesea, omul își meșterește singur universul sonor. N-are rost să pui Shazam-ul, că oricum nu găsește ce-i pe-acolo. 🙂
Dar alți regizori recurg la piese de departe deloc “populare”, pe care-ai vrea să le asculți și-a doua oară. Așa că trebuie să iei măsuri în sensul ăsta. Mărturisesc că m-am sfiit de fiecare dată să scot telefonul din rucsac, în încercarea de-a identifica în aplicație o piesă sau alta. Așa că am recurs la “surse din interior”: în cazul noului “Romeo & Julieta” de la Bulandra, i-am scris regizorului Eugen Gyemant, să-l întreb de o melodie anume. Iar pentru “Secundarul” de la TNB al Alexandrei Badea am chinuit-o cu întrebări pe prietena Laura Grosu.
La Jazz in the Park e regulă să umblu cu Shazam-ul la îndemână. L-am folosit din belșug în timpul DJ set-urilor Biancăi Oance sau ale lui Andi Moisescu. Firește, mi se-ntâmplă să-l întreb pe Sugar ce lucruri răzbat din “zona de influență” MeloMelanj. Ăsta mi se pare câștigul absolut: să mergi la festival pentru muzici pe care le știi și, bonus, să dai peste artiști necunoscuți, care-ți intră instantaneu în lista de favoriți.
JiP e un loc cu multe descoperiri pe metru pătrat. Seara sunt, firește, concertele pentru care plătești bilet. Dar în timpul zilei ai șansa să te tot “ciocnești” de chestii care se dovedesc neașteptat de interesante: de la ateliere creative și sesiuni de inițiere în diverse instrumente la târguri cu obiecte născocite de artizani contemporani. Ai unde găsi alume “obscure” pe vinil, ai unde citi în liniște, ba chiar poți să și cumperi cărți la locul faptei. (Ca să nu mai zic că te poți întâlni, în cadru organizat, cu un autor care-ți place).
Anul ăsta ți se pregătesc noi “Întâlniri pe prispă”. Nu că le moderez eu, dar zău că vor fi ce trebuie. Măcar pentru că invitații sunt oameni pe care sigur îi admiri și despre care-ai vrea să afli mai multe.
“Daytime festival”, ăsta e conceptul ediției 2025 a maratonului din Parcul Etnografic. Nu mai trebuie să aștepți lăsarea întunericului, pentru ca lucrurile bune să-nceapă. Poți petrece mare parte din fiecare zi de festival într-o continuă descoperire. Și-ntr-un decor care traduce pe “clujenește” o combinație între dolce far niente și joie de vivre.
(Re)trăiți bucuria unui tip foarte special de liniște: una populată de sunete și emoții. 6-8 iunie. Ne vedem acolo!
Scris de Diana Popescu.
